Fotografia românească trăiește în două lumi paralele. Într-una — saloanele, concursurile, distincțiile — imaginea construită e la ea acasă: circulă, ia premii, adună puncte, dar nu primește aproape niciodată un text critic. În cealaltă — arta contemporană — există discurs, dar fotografia regizată e privită din principiu cu suspiciune, ca decorativism sau exercițiu de îndemânare. Nicio parte nu o citește cu adevărat: una o premiază fără s-o discute, cealaltă o respinge fără s-o privească.
- Citește articolul integral aici: https://revistacultura.ro/imaginile-lui-grigore-roibu-food-flavors-si-meta-publicitatea/
