Francisc NÉMETH

Născut: Cluj, 30 ianuarie 1944

Energetician Pensionar – Inspector Securitatea Muncii – Termocentrala Paroșeni 1961 – 2000.

Studii: Liceul Energetic, Facultatea de Sociologie București.
Autodidact în technica și arta fotografică.

Distincții: A.FIAP, Hon A.AFR.
Din 1977 membru AAFR.
Pasionat de fotografia de portret, reportaj și peisaj.

Prima fotografie 1959
Prima lucrare acceptată și expusă ca operă de artă la un salon național de artă fotografică:
Cluj 1975 – „Mary”
Primele lucrări expuse la Salonul Internațional al României București 1977:„Pasagerul Clandestin”; „Concurență”; „Încercuită”.
Prima lucrare expusă peste hotare: Buenos Aires 1980 – FIAP Paper Color International Salon – „Golden Light”.

1975 – Înființează Fotoclubul „Electron” Vulcan.
1976 – Înființează Fotoclubul „Cristal” Valea Jiului.
1979 – 1985 Organizează anual Salonul Național de Artă Fotografică „Fotofolclor” la Vulcan.
1980 – Organizează Salonul Național de Artă Fotografică: „Energom” Deva.

Activitate expozițională:
Expoziții personale la Vulcan, Lupeni, Petroșani, Gheorgheni, Tg.Mureș, Cluj, Oradea, Körmend-Ungaria, Várpalota-Ungaria, Philadelphia – SUA, Cleveland – SUA.

Rezultate naționale:
Peste 200 lucrări expuse din care 42 premiate.
Un record inedit:
La Bienala Națională de Artă Fotografică Brașov 1984, din cele 4 genuri ale artei fotografice: Peisaj; Portret; Reportaj și Eseu, a obținit premiul I la toate categoriile cu lucrările intitulate „Muntele”- Peisaj; „Satisfacții”- Portret; „Vârtej”- Reportaj. Lucrarea: „Quo Vadis?” a fost distinsă, apoi, la doar două săptâmâni, (deși nu a fost premiată la Brașov) cu Medalia de Bronz la Salonul Internațional de Artă Fotografică din JAU – Brazilia.

Palmares internațional:
337 lucrări acceptate (76 diferite), din care 302 sub patronaj FIAP (59 diferite); 112 saloane din care 94 sub patronaj FIAP din 48 țări de pe 5 continente (36 sub patronaj FIAP), 11 premii.

Conform criteriilor stabilite de Federația Internațională de Artă Fotografică, cu privire la acordarea distincțiilor de merit, în anul 1985 aveam condițiile îndeplinite pentru distincția A.FIAP, iar în anul 1986 pentru distincția E.FIAP. Din cauza resticțiilor valutare (trebuia doar să-mi schimbe 10 DM mărci germane) AAFR nu a putut trimite dosarul meu pentru distincții fără cele 10 DM pentru taxă.
Această nedreptate, la care s-a adăugat și lipsa de sprijin material din partea organelor locale din Vulcan, la organizarea saloanelor naționale, (premii, cataloage, afișe…) pe care aproape în întregime a trebuit să suport pe cont propriu, a făcut ca să mă scoată din activitate. Între 1987- 2014 nu am mai trimis lucrări la expoziții.
În 2015 a reluat participările în cadrul saloanelor cu imagini digitale.

Sunt adeptul ca o lucrare care poartă semnătura mea să fie realizată de mine în întregime, de la momentul expunerii până la așezarea pe simeză.
Am scris și o cugetare despre pasiunea mea de o viață:
„Din raze și Biți eu pot crea
Cadre de umbre ce nu mor,
Arc peste timp, o clipă aș vrea
Să trec trăiri, ce ard, surâd și dor.”
(București 1997)